Joyfully working in Santorini :D

Au fost multe perioade grele in viata mea ...in special pe plan..profesional sa ii spunem...Nu stiu cum, dar nu reuseam sa ma "ancorez" bine la o agentie. Am crezut in noiembrie anul trecut ca ...chinul a luat sfarsit atunci cand am intrat atat de simplu intr-o agentie care...la prima vedere avea potential...contracte bune, autocare proprii, sediu central...DAR nu a fost chiar asa...6 luni in care am cunoscut niste oameni extraordinari...colegii mei...toti aveam aceleasi ofuri legate de aceasta agentie...eram platiti foarte prost sau chiar deloc...pacat...o echipa buna...cu mult potential dupa cum am spus...dar, oricat de mult mi-am dorit sa raman...nu accept sa fiu subestimata...Credeam ca nu mai are rost sa caut, oentru ca oricum nu voi gasi job-ul ideal....dar vorba aceea cu "va veni soarele si pe strada mea" a devenit realitate...a venit soarele...un soare puternic, temperaturi de 40 de grade si briza Marii Egee...Ca printr-o minune...O agentie mi-a intins o mana...ba chiar mi-a oferit...tot ce aveam nevoie...o evadare din Bucuresti, departe de lumea dezlantuita, linistea materiala, experienta mult dorita si o vara de vis in tara mea de suflet..
Cum a inceput nebunia? Am vrut sa testez terenul si am zis ca e o idee sa joc la dublu...asa ca fiind in cursa cu agentia concurenta am fost sunata de agentia mea si am fost anunta ca am 48 de ore sa fiu gata de plecare spre santorini. :) ok...48 de ore...din care mai bine de 24 de ore erau pierdute in cursa in care plecasem...asa ca la intoarcere am avut 20 de ore la dispozitie pentru a imi anuntza prietenii, pentru a imi convinge parintii ca voi fi pe maini bune, sa imi fac bagajul, sa aflu ultimele detalii legate de destinatia mea si sa imi iau biletul de avion de la firma...suna usor nu?? Treaba se complica atunci cand stii ca pleci pentru 4 luni de acasa...si ai limita de bagaje 20 kg...eu care din principiu imi iau un sifonier dupa mine cand plec pt 2 zile...packing-up a durat in jur de 5 ore...5 ore de certuri intre hainele mele...toate vroiau sa mearga cu mine...iar eu trebuia sa ma despart de ele pentru atat vreme...cu chiu cu vai dupa o noapte nedormita...la 7 jumate dimineatza, eram la Otopeni ...prima la check in :) Tremuram de emotii din toate incheieturile...nu numai pentru faptul ca urma sa fiu singura pt urmatoarele 4 luni, ca ma duceam intr-un loc necunoscut, dar nici nu mai zburasem in viata mea...oh doamne....inima mea mai avea un pic si facea boom! Cand am ajuns in avion...ma gandeam la toate sfaturile anti-panica pe care le primisem..."nu te uita pe geam!, casca cat poti de mult, mananca guma de mestecat sa nu ti se infunde urechile! etc" eh..aveam loc la geam...asa ca..m-am asezat cu teama...mi-am pus centura desi mai aveam cel putin 15 min pana la decolare...cand in final am decolat...tinandu-ma bine de scaun am inceput sa mestec...cu okii lipiti de geam...eram atat de penibila, dumnezeule...toata lumea relaxata..numai eu cu ochii iesiti din orbite..plescaiam galagios...:)) zborul a fost mai mult decat minunat in final....ajunsa la atena unde urma sa am escala de 5 ore...mi-am zis ca e prea de tot sa stiu si sa iubesc grecia cum o fac, dar sa nu fi vazut tocmai capitala...asa ca mi-am luat rucsacelul in spate si am pornit la drum...iesi din aeroport, o intreaga aventura, ia trenul 4 statii, schimba si ia metroul, mai schimba o data si in final am ajuns in piata Syntagma, ies din metrou si prin schimbarea de garda de la Parlament pe ultima suta de metrii...bun si asa, apoi o iau la pas spre Acropole...usor dezamagitoare privelistea din Atena, parca mi-era dor de dulceatza Salonicului...dupa o alergatura ca in filme mi-am dat seama ca mai am doar o ora jumate pana la check in asa ca ....cursa nebuna reloaded...metrou, tren, scari rulante, benzi rulante, lifturi, check in, control vamal, zbor santorini...iar aici...mi s-a zis ca ma vor astepta cei de la agentie...ei bine...cel care ma astepta era de la agentie un sofer de microbuz...prea multa engleza nu stia...primele imagini din santorini un pic dezamagitoare, m-a lasat in fata hotelului, fara nici o alta informatie...si a plecat...

Al doilea moment de panica...unde sunt? ce trebuie sa fac? eu cu cine vb? cum ma intorc acasa?? :(( eh, dar dupa un dush bine meritat, m-am linistit si am pornit in recunoastere...statiune agitata, frumoasa, mare, munte...agentia!!! the victory is mine!!! Aici...parca m-am linistit...din acel moment a inceput nebunia... (TO BE CONTINUED...)